Planul 7: al existenței umane – omul individualizat
- ora-tor și ascultă-tor versus omul observ-a-tor și învăț-ă-tor
Materializare
și moarte Versus Existență și viață
A trăi
tot, adică a avea actul psihic
înseamnă cunoașterea energiei vitale
incluse, adică capacitatea de „ex-prim-are”
a totului. În inter-acție cu o altă vietate (plantă, animal, om), adică în actul
psihic al omului, se află atât valoarea, ca semnificație a bun sau a
rău, cât și sensul de viață sau de moarte a actului, de re-cunoaște-re a
clarității sau a obscurului (ascunsul)
pre-cep-tului și adevărul sau falsul realității trăite, adică energia vitală
conținută.
Viața
este un cadru de referință „cheie”
ce definește existența. Energia materiei trup-ești poate avea diverse
grade de condensare.
In-tenția este actul psihic de căut-(t)are
a locului energiei de viață sau de moarte, în scopul găsirii acesteia, necesară
desfășurării propriei activități psihice. Cuvintele sunt coduri de
exprimare a noțiunilor sau a datelor, ale actului volitiv sau ale stării
psihice. Materia folosită pentru trăire și viețuire poate fi:
·
hrana – materială sau o noțiune, o regulă
sau o normă socială, care definește necesitatea trupului;
·
energia vitală –cadrul de referință al
unei trăiri sau al unei cunoștințe, care definește viața.
Pentru
ființele vii, materia existenței este sub formă
coloidală. Starea coloidală este a patra stare de agregare a oricărei
materii. Ea conține și pulsul (ritmul) de viață sau de moarte. Existența
energiei vitale se exprimă prin mișcare, interioară sau exterioară. Baza
existenței este găsirea sursei de hrană materială sau de energie vitală,
pentru a viețui în funcționarea totului. In-tenția de
integrare a energiei vitale este o „comandă”
mentală sau psihică de im-plic-are a ființei în act sau în acțiune, determinată de
către omul lăuntric, ca inteligență deținută.
Activitatea mentală,
de-numită magie sau activitatea
psihică este procesul de con-lucrare
a intelectului cu inteligența (omul lăuntric), rezultând emanația particulei
sau forma gând.
Experiența este „particip-are-a” la evenimentul existențial.
Experiența are la bază procesul de observație, interioară și exterioară, urmată
de înregistrarea și prelucrarea celor observate. A exista uman înseamnă a
trăi și a înregistra experiența, desfășurată ca observație a refracției,
reflecției sau reflexiei sau de participarea la o situație de viață. Animalele
sunt lipsite de această posibilitate, deoarece nu au capacitatea de a uni cele
două părți: trup și ființă (inteligență). Sunt doar *executanți* ai programului
înregistrat în ADN, ca inteligență, în cele două catene, pus în fapt, prin
inteligența neuronilor oglindă, ca cealaltă catenă a ADN. Din acest motiv,
animalele sunt percepute ca inteligente și vii. Scopurile nu sunt in-tenții, sunt motive
sau pre-texte, forme ale motiv-ației
intelectuale. Folosirea cuvântului „a știi”, nu înseamnă cunoaștere, ci „a
observa”semnificația contextului.
Influențarea mentală de a fi
observator induce doar ideea mintală de cunoscător. Cercul este vicios. A
cunoaște înseamnă „percepție”, adică a cunoaște energia inclusă.
Experimentul este procesul de focalizare,
de coordonare a:
·
sferei mentale, adică
a intelectului cu noțiunilesauregulilesaunormele deținute,
având ca rezultat „senz-ați-a” trupului sau
„impresia” intelectului;
·
sferei mintale,
adică cunoașterea pre-cep-tuluisaucon-cep-tului și a energiei
incluse, având ca rezultat „per-cepț-i-a” psihică;
Experimentul are ca rezultat
înregistrarea sub forma memoriei proprii, a emanației duale bun-rău, ca
noțiunesauregulăsaunormă sau a gândului dual și a energiei viață sau de moarte din
pre-cep-t.
Existența unei ființe vii
înseamnă pentru:
·
trup –ca siguranță sau pericol, re-simțite ca „ecou” al existenței, dat de cadrul de referință, aflat în
in-conștient; „ecoul” poate fi pre-cep-ut prin observația interioară sau exterioară;
·
psihic – ca fixitate sau ca stabilitate, adică „vocea” existenței, dată de cadrul de
referință, aflat în propria conștiență; „vocea” poate fi per-cep-ut-ă prin
învățarea modului de a observa.
Observația exterioară este do-ar o „reflecție” a
aurei energetice, ca emanație și se realizează cu ajutorul simțurilor trupului,
care de-criptează contrariul emanației rigide,
ca cealaltă catenă a ADN. Entitatea, exprimată ca emanație este un „motiv” și este *văzută*, ca o umbră a
plăcerii sau neplăcerii celeilalte entități interioare, fiind înregistrată după
procesarea imaginii, sub formă de noțiune sau de dată mentală. Entitatea poate
fi comandată sau stăpânită de către identitate, prin in-tenția inclusă, ca
energie de viață sau de moarte, alegând demersul de participare sau de
respingere a experimentului. Noțiunile sau datele preluate de către conștient-intelect,
pentru un alt om, au forma de *etichetă*,
desemnând forma tiparului mental.
Observațiile intelectuale
sunt simple noțiuni sau date, fără conținut energetic, obținute prin
activitatea conștientului. Animalele sunt conștiente, dar nu cunosc ceea ce
trăiesc. Animalele nu au cunoaștere, imaginație sau psihic. Consecința
motivului, reflectat asupra altei ființe (plantă, animal, om) poate conduce la
excitarea potențialului (energie viață) sau la golirea energiei conținute, prin
furtul energiei de viață.
Raționamentul aparține intelectului și
are ca scop susținerea unui factor relevant, motivarea sau demonstrația unei
contribuții, fiind ceea ce numim logică. Raționamentul
este un tip de gândire convențională. Raționamentul are la bază procesul de
așezare a formelor mentale într-o formă logică-tipar-motiv, care
corespunde tiparului logic, dobândit intelectual. „Orient-are-a” intelectului poate avea loc, prin schimbarea sensului
actului psihic, spre înăuntru, ca intelect propriu sau spre înafară, în alt
intelect, ceea ce va conduce la a intra în propriul mental și a suspenda
mentalul altuia sau a suspenda propriul mental și a intra în alt mental.
Emanațiile moarte, care
conțin energie contrară vieții, sunt
ceea ce numim pre-judecăți sau pre-concepții,
de-numite di-a-vol. Rezultatul raționamentului, numit „rațion-a-liz(a)-are” poate fi dat de „afiș-are-a” unei:
·
imit-ații
de ex-presie
(rol) – „o opinie”sau „o părere”
pentru altul sau o eroare convențională (afirmație sau negație);
verbalizarea care va conduce la „com-petiția” pentru „hrana” materială sau
psihică, are in-tenția de a fi egoist, de
a fi răsfățat sau de a fi hedonist;
·
ex-presii, cu
in-tenția de a fi clar sau de a re-cunoaște energia conținută în in-ton-area
efectuată, ceea ce va dovedi „co-opera-rea”
în schimbul energiei vitale.
Raționalizarea,
ca unic proces al omului, va conduce la materializarea noțiunii, regulii sau normei
sociale mentale. Prin verbalizare,
energia va „colapsa” în noțiunile mentale aflate în atmo-sfera
exterioară Materializarea se realizează prin magnetizarea situațiilor de
con-firmare a pre-cep-tului – bine sau a falsului – rău, cu energiilor vieții
și a morții. Per-cep-ția, dată de lipsa intenției, va fi cea de „șoc” trupesc și va fi numit „miracol” sau „blestem”,
în caz de frică.
Modul de a raționaliza,
cele auzite, poate fi:
·
„critic”, care
re-prezintă o pro-vocare ascunsă, legată de o tema reală sau de o logică
eronată); „critica” este o
„ana-liză”, generată de temerea față de un pericol sau de
un conflict; acesta va împinge în sub-teran adevărata temă, alcătuind un vierme
mental, ceea ce va conduce la
afectarea trupului, prin „sevraj” mental sau la afectarea energiei
psihice;
·
„analitic”, care se desfășoară pentru a da
credibilitate, pentru a traduce semnificația sau a sublinia implicarea sau
contrastul; procesul de intenție interioară ce are drept scop explic-a-rea
unei trăsături sau a unei calități sau semnificații de viață sau de moarte este
o „sin-teză”, realizată de către mintea combinată cu
inteligența, prin studiul ambelor fețe ale procesului de verbalizare și a
ambelor sensuri de direcție a energiei conținute; aceasta se desfășoară ca o
explorare a mediului de existență interior (lume sau cultură), prin
parcurgerea tuturor perspectivelor posibile; explorarea mintală va
conduce la legarea energiei, prin participarea memoriei reziduale (in-conștiență) sau înregistrată în urma
existenței (conștiență) trecute; procesul de explorare definește „limbajul”
și stă la baza procesului de învățare a vieții sau a procesului de a da viață;
limbajul cuprinde convenția energetică inclusă;
·
„sin-teză”, ceea ce va conduce la co-opera-rea
cu actul psihic al altei vietăți, ceea ce numim „comun-ic-are”; actul de co-opera-re este ceea ce numim înțelepciune
ca act psihic, fiind realizat în starea de prezență; prezența
verbalizează limbajul dobândit sau sacrificiul, prin tăcere, a unei părți
implicate în inter-acție.
Observația interioară, ca „reflexie” a emanației
preluate, se realizează cu ajutorul neuronilor oglindă, prin captarea mesajelor
din exterior, preluate de către intelect sau de către inteligență, deoarece „orient-are-a” intelectului de observație,
interior sau exterior, nu poate fi concomitentă.
Observa-torul este o ființă care orientează procesul
observației, adică implică activitatea neuronilor
oglindă, din creier. Actul este dat de focalizarea imaginii, iar energia
folosită este energia funcțională proprie, în vederea cunoașterii in-tenției
conținute în energia preluată din mediu și pentru găsirea „răspunsului” adecvat situației existențiale.
Eliberarea stării de prezență va conduce la
reflexia energiei, cu ajutorul a-tenției, sub forma sunetului (voce
interioară), adică expunerea stării de potențial al ființei. Expunerea
potențialului (om lăuntric activat) va acționa ca un stimul declanșator, sub
forma radiației de undă cuprinsă în gândul curgător - *cascadă*, pentru actul
observației emanației sau formei gândului emis, de către celălalt participant
la experiment (rezonanță).
Radiația de undă presupune
probabilitatea de a vedea, a auzi și a simți sau a per-cep-e, adică totul. Gândul
poate fi:
ü
o motivație exprimată sub
forma emanației cu in-tenție sau
a cu-vânt-ului cu
intenție;
ü
o creație exprimată ca un
con-cep-t, adică o noțiune plus energie
vitală, care poate fi exprimată sub forma in-tenției, cu-vântului sau faptei.
„Învăț-a-rea” modului de „observ-ați-e”, prin însușirea unui motiv
rațional, conștient, pentru hrană materială,
teritoriu, adăpost, partener sau sexualitate, este baza dresajului
la animale sau învățării condiționate, la om.
Învățărea condiționată, prin
imitație sau copiere este declanșată,
printr-un impuls nervos de-numit „im-pact”.
Reflexul pavlovian este dat de asocierea
excitantului rigid (imagine) cu o semnificație a energiei vitale. Exemple de
„dresaj” pot fi: labirintul parcurs de
un șobolan căruia i s-a excitat instinctul de libertate, prin excitarea fățișă
(oblică) a inteligenței acestuia sau experimentul cu pedala, care provoacă
plăcere, pe care maimuțele o manipulează până la epuizare fizică. Învățarea acțiunii
de observare desfășurată
asupra altei ființei, este un proces de „dresaj” uman, care ca
com-pact-a trupul și care conduce la influențare mentală, manipulare
psihică, control și dependență,
față de alte energii.
Fluxul vieții
este electro-magnetic, fiind determinat de un ritm, apreciat fizic prin undele
de funcționare cerebrală plus „pulsul”
cardiac, ceea ce numim „im-puls”.
Ritmul este dat de absorbția energiei, urmat de integrarea acesteia, ca energie
de moarte sau ca energie vitală, adică materializare și rigidizare (rigor
mortis) sau materializare și fluidizare (viglitate). „Valoarea” ritmului pulsului de-notă valoarea fluxului căutat pentru
existență, adică încet, ca mediu hrănitor sau rapid, ca mediu dăunător.
Sensul dat energiei vieții sau morții
este definit de conținutul energetic al actului cerebral sau al „pro-puls-iei” cu-vântului. Acesta se
exprimă prin rotirea energiei în sens centrifug sau centripet, față de axul
propriu de existență. Atenția și auzirea înseamnă „im-plic-are” în experimentul comun
și probabilitatea de a „în-toarce” mesajul auzit, prin relevarea lipsei
cunoștinței. Intenția și ascultarea înseamnă
„co-opera-re” în experimentul comun și probabilitatea de a „în-toarce”
mesajul auzit, prin relevarea pre-cep-tului, a adevărului care subminează
defectul.
Con-fuzia mentală, ca dependență
intelectuală, este dată de polarizarea a două „părți” prin:
·
fusiunea
pasivă
ne-cunoscută, a părții instinctuale umane de perseverență a rostului, prin inteligență,
cu nevoia de combinare a noțiunilor de drept sau de obligație cu cele de
supunere sau de dominare (a trăi saua muri); percepția celui care verbalizează va fi aceea de „a nu fi ascultat”; ne-cunoașterea acestui proces va conduce la
ne-re-cunoaște-rea „răspunsului” celuilalt, iar percepția necunoscătorului,
lăsată de cel care vorbește, va fi cea
de „a vorbi pe câmpii”;
·
fisiunea
activă ne-cunoscută; mecanismul va conduce la „im-presion-are-a”, prin ”am-prent-are-a” proprie sau altei
vietăți, cu energia morții (lipsa vieții, a hranei ca energie), generând
rigiditatea trupului și frustrarea inteligenței sau amorțirea acesteia; acesta
este procesul „apoptozei” (a paraliza
citirea ambelor catene ale ADN); direcționarea inversă a energiei vieții, prin
helicarea catenei de ADN, poate fi determinată asupra trupului personal sau asupra
altei vietăți; numim acest proces psihic
cu noțiunea mentală de „eu-tanasi-e” - omorârea EU-lui; dacă are loc
doar paralizarea citirii celei de-a doua catenei contrare a ADN (TU),
continuându-se citirea numai a catenei principale (trup-eu), având drept scop
susținerea trupului, are loc procesul de multiplicare fără control a
țesuturilor și apariția tumorilor (ca-n-cer); drogurile psiho-trope acționează
în sens invers, accentuând simțirea de „viu” (tu).
*Imaginația* este procesul prin care
este prelucrată „in-form-ați-a”
observată și experimentată, sub aspectul mintal, al totului. Implicarea mintală
este actul precis și intens, prin care este determinată o acțiune, împreună cu
celălalt, cu scopul de a face cu sau pentru celălalt. Oamenii pot avea
conștiență (psihic), adică să cunoască ceea ce trăiesc. *Imagin-a-ția* implică o deprindere de a
gândi, adică cu omul lăuntric activat (cunoaștere) și de a fi în situația
dată. Cunoașterea este actul psihic prin care este re-constituită ideea și energia conținută, adică este re-văzută,
re-simțită situația din propria memorie, acordând un sens personal acțiunii
(focalizare), prin înțelegerea semnificației celor auzite. Este ceea ce
numim a aduce adevărul la sau în lumină.
Gândirea este procesul în care sunt
ordonate noțiunile, regulile sau normele sociale (raționament), prin
procesul de „în-lănț-ui-re” și de
mișcare a acestora, necesar pentru „ex-plic-i-tare-a” trăirii. Modul de
gândire interioară definește energia in-tenției.
Noțiunile mentale sunt con-venții,
coduri de re-prezenta-re (imagini); acestea pot fi „verbalizate” prin „cu-vânt”.„Ideile”- formele
gând pot fi:
ü imagini lipsite de energie, moarte, forme fără
esență, lipsite de inteligență. Formele le de-numim noțiuni, reguli, prejudecăți, preconcepții, norme
sociale sau di-a-vol, stafii sau fantome.
ü imagini vii – imagine cu
energie vibrată, sunt cele care determină efecte în mediul de
existență; ele stau la baza ordonării naturii, prin construcția cu ajutorul
limbajului.
„Con-ce-per-ea” trupească (rit), cea intelectuală sau cea psihică
(rit-u-al) sunt modalități ale procesului de a da viață. Pentru a
trăi, „formele” au nevoie de energia
vieții (mișcare), preluată din mediu sau
de la altă vietate. Produsul conceptualizări, ca „ex-presie
verb-ală”, poate fi:
·
afirmație care va străpunge structurile celuilalt; afirmația este o
eroare convențională, un stil formal, care induce ideea de țăcăneală,
aiureală, con-formare a celuilalt; procesul interior, având ca rezultat numai
legarea ideilor goale, fără colapsarea energiei de existență va conduce la influențarea
mentală, manipularea și controlului psihic al altuia, fiind rezultatul unui
raționament superficial, de suprafață; procesul este numit conceptual „rit-u-al”
și este externalizat prin slujbe, acatiste, ceremonii, consacrări etc; persoana
care afirmă con-vențional este percepută ca proastă, neadecvată mediului,
trivială și a cărei intenție nu poate fi înțeleasă. Erorile convenționale sunt
incluse în ceea ce numim ideologie și sunt exprimate ca mituri, cutume,
norme sociale preluate din mediu; rugă-ciunea
este o convenție socială acceptată.
·
„un răspuns”,
subtil și ferm, care răspunde întrebării: de ce?, adică va fi implicată cunoașterea
procesului desfășurat și a efectelor rezultate prin proces; procesul gândirii,
având ca rezultat înțelegerea, preceptul sau răspunsul, cuprinde ambivalența
conceptuală a procesului și direcționarea (polarizarea) acestuia în sensul
satisfacerii instinctului uman de perseverență sau rost, prin satisfacerea unei
nevoi de viață sau prin înlăturarea unui pericol (moarte); emiterea
verbalizării se realizează prin ordonarea cunoștințelor cu fluxul interior
necesar exprimării (8 etape) și în final (a 9-a
etapă) cu fluxul exterior al mediului de existență, necesar. A 9-a etapă
va sonda energia existenței (siguranță sau pericol-ecou) și va genera o ex-presie
a in-ton-ării, colapsând energia în
imaginea semnificației; aceasta se realizează prin repetiție, întărire și
„edit-a-rea” mesajului; numim acest
proces rugă-minte, altă cunoștință mentală, unanim acceptată și
necunoscută; rugă-mintea este o formă a procesului de învățare a
vieții.
Rezultatul energetic al actului
psihic poate fi:
·
hrănirea, sub forma cedării de energie; conceptele mintale care sunt vii (conțin
energie) pot fi integrate (înregistrate)
în propria memorie, acumulându-se în cunoaștere; acestea sunt exprimate
(comunicate) sub forma conceptelor mintale de asumare și exprimate ca
recomandare sau ca prevenire.
·
vampirizarea
celuilalt, prin sub-ordon-area acestuia, adică întoarcerea sensului
energiei conținute în conceptul emis; percepția avută de cel supus vampirizării
este cea a senzației trup-ești de de-testare (inversul test-ării);
Un
exemplu natural al procesului este rotirea dextrogiră a helixului ADN față de
propriul ax. Rotirea spre dreapta denotă sănătatea structurilor trupului, în
timp ce rotirea spre stânga denotă multiplicarea randomică a structurilor
(tumoră fizică). Alt exemplu natural este în cazul structurilor chimice
(zaharuri), care rotesc planulde lumină, levogir sau dextrogir, față de axul
propriu.
*Comanda* de învăț-are este dată de către entitate sau de identitate și poate fi
motivată sau cunoscută prin cunoașterea unui:
ü interes ascuns, prin frică;
interesul ascuns, ca scop sau intenție, lasă impresia celuilalt de a fi
deștept, de a alinia, fără sens, niște noțiuni, într-o conversație sau a
duce cu vorba, dar de a nu fi avut experiența. Frica, alter ego-cealaltă față a
noțiunii vizate, provine din convingerea mentală că participarea (implicarea):
nu este dorită de celălalt, că energia proprie conținută este incapabilă de a
face față sau nu corespunde energiei celeilalte ființe; convingerea mentală de
politețe socială sau de cenzură interioară va conduce la ascunderea scopului
sau intenției; percepția situației este
cea de exploatare sau de stăpânire a ascunsului adus în lumină (prezență
celuilalt); de-numim acest proces victim-i-zare.
ü mister, prin curiozitate sau
prin necunoaștere; cunoașterea misterului înseamnă implicarea cu celălalt,
interior sau exterior; dacă radiația de undă este *ascunsă*, de forma
entității, (entitatea este opacă, nepenetrabilă sau goală) participarea este
*respinsă*, iar experimentul este un *eșec*, prezența fiind *îngropată*, prin
*absență*.
Pentru
om și comunicarea verbală, înseamnă existență, iar expresia acesteia
este mișcarea sunetului, care „sună” sau „străpunge”. În procesul
verbalizării, energia adăugată cuvântului este munca inteligenței
(necesară creerii identității).
În timp
ce forma sunetului cuprinsă în cuvânt este o conveniență acceptată social, noțiune,
regulă sau normă socială mentală, energia conținută este o expresie proprie a
celui care emite sunetul sau care in-ton-ează. Niciun câine nu latră precum alt
câine. Energia sunetului „hrănește”sau „omoară”.
Sunetul care „sună” și hrănește conține cadrul de referință fundamental,
adică conține energie omni-direcționată, cel care „străpunge”, „omoară”,
adică produce rigor mortis.
Comunicarea verb-ală, prin cu-vânt, ca rezultat al expunerii
raționamentului, este de-scrierea unei „etichete”,
prin argumentare; raționamentul va descrie numai o față a situației
(subiectiv), cele auzite fiind ignorate, prin neidentificarea energiei
conținute; acesta este defectul oricărui raționament logic, care
ex-primă fățiș (oblic) realitatea obiectivă; comunicarea verbală va fi
nervoasă, distorsionând nedrept realitatea, scopul fiind acela de a pro-voca, a pedepsi, a in-culpa, a plânge sau
a protesta. De-numim acest defect sub conceptele mentale de retorică,
proiecție, clișeu, tabuu, fetiș, traumă, neplăcere etc. În comunicarea verb-ală, prin cu-vânt, prelucrarea
verbelor-semnal (energie) din adevăr, ca pre-cept al energiei conținute în
in-tenție este ocul-tată. Modul realizării, în intelect, a comunicării
raționale este un dezacord sau un baleiaj, conform hărții mentale a
cunoștințelor deținute (imagini).
Pentru înțelegerea etichetării este nevoie de culegerea altor pre-cepte
contrarii, prin documentare și/sau accesarea cunoașterii.
Ascultarea celor
verbalizate (proprii sau ale altuia) implică o comandă de in-tenție.
Aplicarea
conceptualizării într-un singur sens, pozitiv sau negativ, prin educarea
procesului mental sau a celui mintal va conduce la verbalizarea unei etichete
atașată actului mental, la adoptarea unei atitudini sceptice față realitatea
obiectivă, față de noutatea vieții, de schimbare (viață sau moarte).
Comunicarea
verbală
a vor-bei, ca rezultat al expunerii cunoașterii sau formelor gând observate interior, preluate și
focalizate în conștiență, prin procesul de intenție și atenție, conțin și
direcția de mișcare sau sensul existenței (vital sau toxic). Cunoașterea este
vie (plastică), observatorul este mort (rigid). Identitatea, cadrului de
referință al gândului, cuprinde folosul situației, din rostul personal, de
existență, înregistrat ca ritm al pulsului, ca ritm al energiei de viață și
este „au-zi-tă”.
A-cordul
mental de sens unidirecțional demonstrează afilierea la ceea ce de-numim
ideologie, generând o dependență de „grup”
social (egregor), de re-cunoaște-re parțială a contextului de existență.
Intelectul, fără inteligență, nu poate dis-cerne între noțiuni și pre-cep-t-e pentru
a le direcționa în ordinea procesului existenței sau schimbării vieții sau morții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu