Lumea de lângă noi

 

Planul 8: omul observ-a-tor și învăț-ă-tor versus omul în-crez-ă-tor

Virusuri și Entități versus Identitate și Forme gând

Raționalizare, interpretare, narcisism, ideologie versus existență, judecată și răspuns

 

În sistematica lumii vii prima grupă de ființe sunt virusurile și arhebacteriile. Miraculos, virusurile sunt numite entități. Virusurile au formă și conținut. Conținutul este dat de o moleculă de ADN sau ARN. Entitățile virale trăiesc în condiții deosebite de mediu, la temperaturi de (-)273^o K – (+) 273^o K. Din toată lumea vie, virusurile sunt singurele organisme care se înmulțesc folosind suportul altor ființe, adică informația genetică a altei ființe, prin includerea propriei informații structurale în informația structurală a  ființei gazdă. 

Ce putem învăța de la virusuri??? Poate, prin ana-logie, mecanismul de de-criptare și multiplicare a formelor gând, care deși sunt invizibile pot avea  aceeași organizare cu virusurile. Au o formă și un conținut. Forma emanațiilor este dată de con-cep-tul mental (noțiunea-cuvântul), iar conținutul este dat de prezență sau absența componentei mintale-inteligența, ca energie vitală funcțională și unică. 

Produsul  actelor mentale, ca raționament  îl constituie substanța emanațiilor, iar a  actelor psihice sunt formele gând. La fel ca virusurile, emanațiile transmise sau captate, de la o ființă la alta, se prind de neuronii oglindă (prin sarcina și polaritatea lor) și își multiplică informația conținută (telepatie).

La fel ca  virusurile, emanațiile pot hrăni sau omorî, o altă ființă. Formelor gând sunt conținute în radiația atmosferică, sub forma spectrului de culoare și a sunetuluisauzgomotului. Conținutul energetic al formelor gând poate fi detectat prin claritatea  mesajului (viață)sau obscurul (moarte).

Formele gând sunt con-cepte electro-magnetice, având formă de particulă sau undă, în funcție de energia conținută. Mișcarea lor  de polaritate, prin  magnetism poate fi centri-fugă sau centri-petă, față de cel care „emană” sau care „pro-puls-ea-z-ă”. Formele gând pot fi:

ü  noțiuni activate inconștient magnetic activ, prin energiile reziduale, ceea ce de-numim a-minti-re; sunt făcute din către intelect și le de-numim dorințe sau scopuri; ele  formează, așa numitele găuri negre. acestea, în mișcare centri-fugă, pot sparge aura energetică umană și pot vampiriza o altă ființă.

ü  gânduri - identități, forme ale psihicului (imaginativ), ajută la desfășurarea procesului de cunoaștere umană și a celui de comunicare (inter-acție); formele gând sunt făcute prin acte psihice sau din conștiența omului și încărcate cu energia dorită (viață sau moarte).

ü  alegeri,  ceea ce de-numim liber arbitru, făcute de către ființă, adică prin intelect (raționament) sau prin conștiența personală, dată de auto-cunoașterea personală și a mediului de existență.

Procesul de tra-duce-re îl numim vigilență – per-cep-t mintal. Vigilența este identică cu sexualitatea: activă sau pasivă, cu efect de a da viață sau de a lua viața. A fi vigil cuprinde totul - trup și energie – electro-magnetismul vietății, probabilitatea de a viețui sau de a muri. Probabilitatea înseamnă 20% - trup (inert sau rigid) și 80% inteligență (flexibil sau mișcat și viu), în cazul organismelor femeiești. Vietatea este combinația celor două, formând totul, ordinea naturală. A fi vigil cuprinde implicarea și focalizarea cunoașterii și memoriei personale (cogniției), concomitent cu existența (prezență), conducând la re-cunoaște-rea intenției sau limbajului existenți-al. Detectarea energiei conținute de un obiect-cuvânt este percepută, la nivelul trupului, ca „in-timid-are” sau ca „în-curaj-are”.

Omul există pentru a trăi, nu pentru a raționa. Raționalizarea, ca unic proces al omului, va conduce la colapsarea energiei de viață în noțiunile mentale și în materializarea acestora (magnetizarea situațiilor de confirmare a falsului - rău), cu afec-tare-a trupului, ca sevraj mental sau ca afectare a energiei psihice.

Pentru om, și comunicarea verbală, înseamnă existență, iar expresia acesteia este mișcarea imaginii, prin energia sunetului. Mișcarea imaginii va defini poziția, înțelesul relevat sau ascuns. Energia sunetului va defini intenția explicită sau implicită, prin sensul dat atitudinii.

Exprimarea  instinctului uman de cogniție definește intenția, având drept rezultat actul mental sau psihic. Intenția conține o semnificație și un sens al energiei conținute. Rezultatul intenției este un:

ü  argument sau opinie,  ale procesului de motivație, ceea ce va conduce la a reacționa, prin a critic-ă sau la răspunde, prin verbal; un argument poate avea două sensuri: de interpretare mentală  a mesajului personal sau a celor spuse de altul sau de  opunere față  de un mesaj personal sau față de cele spuse; păstrarea ascunsă a formei gândului sau a unei fețe, o de-numim influență mentală sau manipulare psihică; aceasta  va conduce la o verbalizare  de tip papagal, în clișeu verbal, cuvinte fără energie inclusă; pentru a cunoaște cealaltă față a formei gândului este necesară mișcarea acesteia la 180^o sau citirea umbrei; „a scăpa porumbelul” este expresia care ne anunță că nu suntem perfect treji (în veghe), că nu exprimăm o experiență, nu trăim, ci vorovăim; un cuvânt lansat fără conținut energetic, devine un microb sau un virus, care va absorbi energia altor forme gând, pentru a se multiplica pe sine; probabil, este ceea ce de-numim sevraj mental, în care intelectul este bolnav, fiind separat de inteligența funcțională, necesară existenței.

ü  Răspuns sau părere, ale procesului de intenție, ceea ce va conduce la actul interior determinat de acțiunea unui stimul interior sau exterior; acest proces psihic de crea-ție (a răspunde) are semnificatorul, a ceea ce de-numim cunoștință sau dată, în sensul dat de acord sau de dezacord, ca semnal al mesajului existenței sau al abaterii de la energia vieții, prin de judec-ată (mintal); judecata presupune de-duce-rea mesajului de viață, din cele auzite și  acceptarea acestuia; procesul judec-ății aparține inteligenței,  identității sau prezenței; deducția energiei înglobate în expresie se realizează prin „ventri-locare-a” sunetului, prin ascultare; ascultarea celor verbalizate (proprii sau ale altuia) implică o comandă de intenție; intenția și ascultarea înseamnă co-opera-re în experimentul comun și în posibilitatea de a întoarce mesajul auzit, subminând defectul, relevând adevărul; ascultarea înseamnă sunet sau traducerea cuvântului, sub aspectul energiei conținute; intenția și ascultarea au la bază procesul de observare a unui obiect sau a unei vietăți și a energiei conținute, ceea ce  înseamnă contemplare, prin lectură sau vizionare lăuntrică. 

Procesul de verbalizare este un act psihic total, conținând ambele fețe ale conceptului (noțiune sau cuvânt-adevăr sau fals) și energia inclusă, deși considerăm intelectual că procesul este rațional, deci îl știm. Este partea ființei pe care o numim imaginațiv – lume - cultură. Alegerea cuvântului este făcută de intelect, iar energia este aleasă de către inteligență. Sediul amalgamării acestora este imaginativul. Rolul  procesului de verbalizare este de a exprima o experiență, de a împlini ființa, prin cunoaștere, nu de a vorovăi.  Este același proces pe care îl cunoaștem la animale, sub forma de cânt sau onomatopee, cu deosebirea că acestea însoțesc un instinct (fapt întâlnit și la unii oameni). Verbalizarea unei forme gând dez-văluie, întotdeauna o noțiune sau un lucru,   o față a cuvântului inclus și energia (viață sau moarte). De aici, provine noțiunea de cuvânt viu. Verbalizarea este o imitație a instinctului, la animal sunetul este cânt, mîrâit, sau lătrat etc sau o imitație a umbrei, a expresiei identității și prezenței, la om.

Instinctul uman conține două fețe: perseverența (intelect) și rostul  existenței (geniul). Diferența între verbalizare și comunicare este egală cu diferența între vorovăire și răspuns. Diferența dintre vizualizare și viziune este egală cu diferența dintre imaginea rigidă și imaginea în mișcare. Instinctul uman are două fețe: perseverența (materializarea utilității) sau rostul (materializarea folosului). Cea mai mare confuzie umană este aceea de a con-funda (a pune egal între două acte psihice, a pune în același fundal) activitatea mentală (raționament) cu rostul de a exista al omului.

Expresia comunicării verbale o numim discuție. O discuție enunță o temă sau un mesaj. A enunța înseamnă a verbaliza o cunoștință plus o energie. Sub enunțul „e discut-abil” (rezultat al unei gândiri critice), numim de fapt o energie toxică. Ipoteza  cuprinde noțiunea (cu două fețe: bine sau rău) care va fi enunțată ca argument, iar enunțul va cuprinde fluxul sau ritmul energiei incluse.  Enunțurile care vor cuprinde numai o față a noțiunii denotă un complex Oedip (o jumătate de identitate, o formă neclară, neconturată, o structură incompletă), de debalansare a celor două fețe ale unui noțiuni intelectuale (mental) și nerecunoașterea celeilalte fețe, o alterare a planului intelectual al vietății, prin sevraj mental - „adică, am vrut să spun......”. Enunțurile care vor cuprinde numai o față a polarității de existență vor conduce la scindarea vietății, prin pierderea sensului de mișcare în jurul axului de existență și la nerecunoașterea planului de existență, provocând para-noia. Exprimarea unei jumătăți de  polaritate  va fi imprimată de către identitate sau de către prezență, fiind funcție de exprimarea experienței, ca memorie acumulată sau a inocenței, ca lipsă de memorie. Energia conținută în sunet sună (bine) sau străpunge (rău), hrănește sau omoară. Sunetul care sună hrănește, adică conține energie, cel care străpunge, omoară. Sensul vieții sau al morții este definit de conținutul energetic al actului sau al cuvântului.  

„Comun-i-ca-rea” verbală este ex-prima-rea:

ü  vorovăirii, a actului de magie, printr-o ”dorință” sau un „scop”, care este o noțiune mentală statică; a trăi dorința înseamnă a exista ca imagine și sunet; din acest motiv, copiii materializează dorințele mai ușor decât adulți, prin  folosirea concomitentă a entității și a identității (prezență), iar adulții rămân proști la exprimarea acestora. creației spuse,

ü  inovației,  a actului de magie, prin procesul de energizare cu energie de viață a unei verbalizări sau în determinarea unei mișcării (potențare a cunoașterii) ce produce efecte în mediul de viață, interior și exterior; efectele produse înseamnă materializarea inovației; inovația este un act, pe care îl de-numim instinct uman psihic, fără nicio legătură cu ceea ce numim instinctul unui  animal; de exemplu, a verbaliza „te iubesc” ca manifestare a noțiunii de sex, nu este egal cu exprimarea simță-mântului uman de afecțiune, de păsare față de alt om; sensul (tonul sunetului) acestei verbalizări va revela sentimentului de iubire și adevărul, ca energie conținută, comunicarea sub formă verbală (expresia) a omului lăuntric sau a prezenței.